Home » Viaţa lui Titu Maiorescu: vol. 2 by Z. Ornea
Viaţa lui Titu Maiorescu: vol. 2 Z. Ornea

Viaţa lui Titu Maiorescu: vol. 2

Z. Ornea

Published 1987
ISBN :
Paperback
340 pages
Enter the sum

 About the Book 

„1. La 46 de ani, cîţi avea în vara lui 1886, Maiorescu era un bărbat robust, cu părul capului rărit şi încărunţit, cu fruntea frumoasă, senină şi largă, cu barbişonul bine înspicat, alungit, care se unea cu mustaţa. Delavrancea spunea că mustaţa luiMore„1. La 46 de ani, cîţi avea în vara lui 1886, Maiorescu era un bărbat robust, cu părul capului rărit şi încărunţit, cu fruntea frumoasă, senină şi largă, cu barbişonul bine înspicat, alungit, care se unea cu mustaţa. Delavrancea spunea că mustaţa lui Maiorescu era întoarsă ca un cosor si îmbinată cu barbişonul. Gura abia se întrevedea. Privirea ochilor negri, dîrză dintotdeauna, era parcă mai obosită şi mai îngrijorată. Nu era deloc înalt. Delavrancea îl găsea mijlociu ca statură. Lovinescu, care l-a cunoscut şi el bine, a scris că era scurt de stat. Avea 1,71 m şi, de aceea, era, într-adevăr, mai curînd scund. Dar întreaga sa înfăţişare, comportarea şi glasul lui exprimau măreţie, sporindu-i, deloc ciudat, parcă şi dimensiunile fizice. Nu se îmbrăca distins, dar nici neglijent, ci corect şi fără ostentative preocupări pentru vestimentaţie. Era, incontestabil, un bărbat prezentabil, cu prestanţă şi prestigiu, iar cînd începea să vorbească, îşi cucerea de îndată interlocutorul sau restrînsul auditoriu. Acest bărbat trecut bine de vîrsta mijlocie se pregătea să-şi refacă viaţa. înfruntase, cu un curaj bărbătesc, calvarul divorţului (intimii relatau că declarase, în chip de motivaţie, că nu putea prelungi la nesfîrşit o greşeală de tinereţe), şi acum era candidat la însurătoare cu aleasa sorocită cu şase ani mai înainte. Ana Rosetti, la cei 33 de ani ai ei, nu era deloc frumoasă. Faţa ei alungită şi cu nas mare, buzele subţiri, abia vizibile, trădau neînduplecare şi chiar răutate. Nu punea nici ea preţ excesiv pe îmbrăcăminte. Pieptănată (potrivit mărturiei lui N. Petraşcu) fără dichis, ar fi avut în schimb mîini albe şi...“Z. Ornea